Movie review

It`s over when it`s over...

Minunea anului 2006 nu a fost televiziunea HD, primul transplant de fata sau jelitul icoanei facatoare de minuni de la fostul meu liceu. Nici pe departe. Momentul principal a fost intoarcerea Armasarului Italian in ring.

Pentru fanii seriei Rocky, a reprezentat un mic soc reintoarcerea boxerului in a 6 si ultima parte(?) a unui film care a inspirat generatii de tineri cu defecte de vorbire. Regizat chiar de Sly, filmul se preteaza intr-o oarecare masura peliculelor cu super eroi. Intr-o lume a boxului in care un flacau face legea, fostul dublu campion mondial e dat la o parte de artrita de la incheieturi si de genunchii care nu ii mai pot sustine greutatea. Lumea l-a uitat pe Rocky care paradoxal personajului ludic pe care il stim, traieste o drama social-existentiala. Respins de fiul sau, uitat de fani, The stallion duce o viata retrasa, conditionata doar de rolul autoasumat de bard in restaurantul pe care il patroneaza. Este acelasi Rocky, insa acum, debitul verbal i-a crescut proportional cu demonii cu care se infrunta. Singurul mod in care poate scapa de frustrarile psihologice cu care da piept, este de a lupta din nou. Evident ca la fel ca de fiecare data eroul este nevoit sa infrunte o penurie de rasete ironice care nu fac altceva decat sa evidentieze natura rabdatoare si oarecum naiva a boxerului. Lasand la o parte latura fantastica a filmului, Rocky reprezinta un simbol al culturii americane, este forta bruta a vointei sportive, despovarata de laturile sofisticate ale existentei umane. Rocky Balboa se prezinta lumii ca un cumul de calitati, atat atletice cat si morale pentru a modela cat mai colorat imaginea boxerului de neoprit, al campionului mondial, a celui mai bun. Locul 50 care ii este atribuit lui Sly, intr-un top all time action heroes, mi se pare cel putin incorect. Publicul s-a obisnuit cu imagini ale violentei pure imbracate de actori gen Segal, Vandamme sau Noriss. Viziunea unui boxer modest care stie exact unde ii este locul, care cunoaste valentele succesului si a loviturilor vietii este cu cel putin o treapta deasupra loviturilor cu doua picioare in aer, si a brutalitatii insipide pe care o emana filmografia de nivel 2, 3, 4.

Sfarsitul filmului nu este cel asteptat. Rocky nu castiga. Lupta capata proportii epice. Armasarul primeste mai multe crosee, directe si upercuturi decat distribuie, dar nu cade. Campionul mondial Mason "The Line" Dixon(interpretare anonima a lui Antonio Tarver) nu reuseste sa doboare legenda anilor 70. Rocky scapa de demonii care il rodeau. La 30 de ani de la prima victorie a Campionului(cu Apollo Creed), Rocky reuseste sa insereze in constiinta colectiva imaginea eroului care prin vointa si determinare poate obtine orice.