joi, 29 ianuarie 2009

Call de talie măgărească

Acum ceva timp am auzit o întâmplare drăguţă. Un om sună la serviciul de telefonie mobilă la care era abonat. "Dom'ne, îmi apare un cal pe ecran, mereu dom'ne, şi a început să mă enerveze!" Stau ăştia, se gândesc, se uită la toate tipurile de telefoane, ca într-un final să se dovedească de fapt, că tipului îi apărea calul când vroia să dea un telefon - adică îi apărea...CALL.
Cu apeluri de genul acesta e o măgărie sa crezi că cineva se va obosi să asculte ce vorbeşte românul de rând.

marți, 27 ianuarie 2009

Papillonul este papillonist

În Timişoara există un bar despre care se susţine cu vehemenţă că te face artist. E locul în care trebuie să fi pregătit pugilistic de loviturile directe pe care talentul ţi le distribuie,se pare, în mod inevitabil. E cafeneaua Papillon. Piaţa Unirii, în stânga pe straduţa lipită de generala Lenau.
Intri. Cauţi din priviri o masă şi te aşezi. Ar fi bine să fi fumător. Fumul de ţigară a devenit de-a lungul anilor o entitate care s-a lipit de pereti, de mese, de pult. Mirosul de cafea, zumzetul monoton al discuţiilor, muzica jazz, dacă eşti neiniţiat, te ademenesc spre somnolenţă. Reauşeşti totuşi să îţi ţii ochii deschişi privind aţintit la pereţii de care atarnă fistichiu tablouri. De obicei tablouri. Cafenea artistică. Cafenea. Ceri o cafea. Chelnerul te priveşte o secundă şi aprobă cu o mişcare alene din cap. Zice că vine imediat. Aştepţi si, ca să nu aştepti degeaba, priveşti în jur.
Un tip stă cu capul pe masă. Are în faţa lui cinci sticle de bere goale, şi o scrumieră îndesată cu chiştoace. Lângă el, pe canapea, o fată doarme în fund. E roşcată şi are breton scurt. Pe obrajii pistruiaţi i s-a lăţit machiajul. Parcă a plans cu stropi de cerneală. O masă mai încolo 3 tineri discută cu voci ridicate. Nu e greu să auzi ce zic. „Bă, îţi zic eu, Eminescu e degeaba. La fel şi Blaga. La fel şi limba română.” Unul din ei are desenat pe tricou un A înconjurat de un cerc. Nu o fi cafenea literară. Cafeaua. Aşezi frumuşel banii în mâna întinsă a chelenerului. Se întoarce pe călcâie .
„Ai un foc?” Îi intind bricheta. E tânără. Are ochi verzi şi părul negru. Tenul e plăcut şi când s-a apropiat sa îi dau bricheta i-am simtit parfumul dulceag. Trage elene din tigară. Zâmbeşte, apoi întreabă: „Ai 1 leu să îmi iau şi eu o bere?” Când îi întind banii, zâmbetul i se lăţeşte într-un rânjet.
Azi se schimbă decorul. Tablourile vechi sunt înlocuite cu lucrări noi. Câţiva privesc interesaţi. Nu la procesul de înlocuire ci la picturi. Majoritatea, insă nici măcar nu se obosesc să arunce o privire. „ Bă, lasă măi tablourile şi ascultă aici. Mergem şi rulăm ai înţeles?” Nu o fi nici cafene artistică. Păi atunci ce e?
„ E, cum să iţi zic, e muzica” O fi muzica. E jazz, e chill. O sticlă de bere se sparge şi doi sau trei se trag de haine. Se înjură. Îs punkerii. Unul cade peste o masă. Nimeni nu mai e jazz, nimeni nu mai e câtuşi de puţin chill.
O fi fluturii de pe pereţi. Sau reclamele luminate. O fi stickerele. Poate mesele lăcuite. Poate veceul ce miroase ingrozitor. E locul unde intri tu şi ieşi altul, un tu mai năuc, mai artist. Papillonul e papillonist. E lipsit de kitsch dar totuşi tipicar. E locul unde dacă nu esti artist nu araţi bine beat mort. E mereu acolo, e bodega de la colţ, învelită într-un ambalaj boem, şi a cărui clientelă e de trei ori mai tânără.

luni, 19 ianuarie 2009

BaraC(rac)k Obama într-o zi proastă

"I inhaled frequently". Poate tocmai din această cauză, charisma afro-americanului îl înconjoară ca o aură. Nu. Nu din cauza drogului ci pentru că are curajul să recunoască în faţa întregii lumi că a consumat. Responsabilitatea ce cade însă pe umerii guvernării Obama este halucinantă.
Într-o zi bună, SUA sunt cea mai puternică economie din lume, de aproape zece ori mai puternică decât Rusia, fiind pe primul loc în ceea ce priveşte tranzacţiile comerciale. Statele Unite sunt cele mai mari consumatoare de petrol, seminţe din care se extrage uleiul, grâne, cauciuc, cupru, plumb, zinc, aluminiu, cositor, cafea şi cacao. Au patru din cele mai aglomerate aeroporturi din lume şi transportă de trei ori mai mulţi pasageri decât orice alte companii aeriene. Au cele mai lungi reţele de drumuri şi căi ferate din lume. Americanii deţin mai multe maşini, telefoane, frigidere, televizoare, aparate video, maşini de spălat vase şi cuptoare cu microunde decât orice altă naţiune.

În zilele ei proaste America este cap de serie într-o criză economică mondială. Este implicată într-un război oficial şi în câteva pe ascuns. În ochii opiniei publice internaţionale, Jandarmul lumii a devenit stat colonialist. La celălalt capăt al lumii, Rusia şi China (importatorul mondial numărul 1 în America) stau la pândă.
Înfundaţi sub toate aceste probleme, nu e de mirare că americanii l-au ales pe Barack. Probleme Americii sunt de acum problemele lui. Problemele fiecărui cetăţean american apasă pe umerii preşedintelui , în fond problemele fiecărui pământean gravitează mai mult sau mai puţin în jurul lui Obama. Aşa că ce mai contează un fum, sau două?


Free Blogger Templates by Isnaini Dot Com and Mercedes-Benz Car Pictures. Powered by Blogger