Versuri monocolore

Iubita mea,
Spre prânz când te întorci din piaţă,
Păşind alene,somnoros,
Să treci pe strada fără coafor
Apoi să vii acasă.

Când vei intra în casa scării
Soneria picioarelor tale
Mă va grăbi spre uşă
Să îţi deschid, să te sărut
Şi să te-ntreb neştiutor:

"Cât a costat?"

Unde am fost eu vara aceasta

-În America lui George W. Bush, să vizitez un om fără ţară;
-În Tesalia împreuna cu un nobil grec din Corint;
-Cu circul prin America Marii Crize;
-Într-un mic orăşel siderurgic românesc;
-Cu Kilgore Trout prin America, după marele cutremur de timp;
-De-a lungul şi de-a latul Westerosului;
-Am mai dat o fugă până la Porţile Orientului să râd puţin de băştinaşi;
-Cu Norman Johnson ,pe fundul oceanului;
-Cu Denis şi Arnie în Libertyville;

Mâine mă pregătesc să plec în Lykovrysi, un sat de munte din Grecia.

Interviu Luna Amara

“Don`t let your dreams fall asleep”

Interviu cu:
Nick

Ce aduce nou albumul Don`t let your dreams fall asleep ?
E un album care a reușit să aducă laolaltă mai multe piese din aceeasi zona stilistică, aduce mai multă omogenitate, e mai cursiv. Daca ar fi să recomandăm piese similare de pe alte albume cu cele de pe acest album acestea ar fi Roșu aprins sau Downtown Jesus. Albumul este o alternativă semiacustică, în care chitările acustice primează în defavoarea chitarilor cu torsion. E un album mai calm, nu neaparat mai liric, dar poate fi interpretat ca un drum spre o latură mai personală a Lunii Amare, un album la care s-a lucrat cateva luni bune.

De ce se numește albumul Don`t let your dreams fall asleep ?
Era o semnatură pe care o foloseam pe un blog, nu era blogul formației, era un blog facut de fun. Are un sens anume care ne reprezintă în acest moment. Vorbind cel puțin în numele meu, Luna Amara este un vis împlinit. Mi-am dorit foarte mult să cânt.

Ați fost cenzurați. De ce?
Am fost cenzurți la un eveniment al Zilelor Europei la Cluj datorită unui om cu o viziune obtuză, o persoana care nu iși permitea anumite adevăruri în mijlocul unui public larg. A fost acțiunea unui om care reprezenta pe atunci o parte a atitudinii clujene, ceea ce e și mai rău. Era un ziarist care a ales să nu riște să se vorbească de rau despre evenimentul lui și ce ar putea sa reprezinte acesta.

Un mesaj pentru acest om.
Acest om nu merita nimic, nu am să-i las niciun mesaj.

Sorin, basistul

Va-ți gândit să colaborați cu alte trupe?
În viitorul apropiat nu prea cred să avem invitați pe vreunul din albumele noastre. Cine știe...

La cine vă gândiți când cantați Roșu aprins?
Nick a compus piesa, el ar fi cel mai îndreptățit să raspundă la această întrebare. Este o piesă pe care o cantă mai mult publicul. Eu mă gândesc la prietena mea.

Poti sa îmi zici câteva lucruri ilegale pe care le-ai facut?
Rade. Asta constituie proba... am depășit viteza legală, l-am bătut pe unul..provocat. Nu îmi pare rau.

De ce v-ați tuns?
Mie nu îmi stătea bine cu părul lung, lui Mihnea îi cădea parul, Nick a trecut în altă perioadă a vieții lui. Razvan la fel.

De ce folosiți trompeta?
Mihnea a facut liceul de muzica și știa trompeta. A zis într-o zi „hai să bagăm trompeta”. Avea o trompetă de la parinții lui și de atunci acest instrument a devenit un soi de trademark al Lunii Amare. Unii zic ca e gen Zdob si Zdub. Nu e așa. Ei au elemente folclorice puse pe muzică rock. Noi o luam uneori spre jazz.



Urmeaza un nou album?
Da, și prezintă vești bune pentru amatorii de chestii dure. Va apărea într-un an sau doi, și va fi în extrema opusă față de albumul Don`t let your dreams fall asleep.

Veniți foarte des la Timișoara. Ce vă place aici?
Publicul, orașul, atmosfera.

Și iarăși Nick...

La ce te gandești când cânți Roșu aprins?
Nu mă gândesc la nimeni. Când am compus-o mă gândeam, acum nu.

De ce face sex Mihnea la fiecare revelion?
Pentru ca poate, pentru ca vrea și pentru ca are unde, cu cine și e sănătos.

Un mesaj pentru cei care vă ascultă.
Le doresc celor care ascultă Luna Amara sa nu uite că nu sutem facuti doar din joburi, bani și carieră. Dincolo de aparențele pe care le susțin anumite lucruri materiale de care se pare ca suntem obsedați avem și o latură spirituală pe care dacă o omorâm nu mai valorăm absolut nimic.

Și pe final...Mihnea

De ce faci sex de fiecare revelion?
Pentru ca am cu cine.

De ce te-ai tuns?
Eram hippiot si m-am facut brusc punker

Tu la ce te gândești...când cânți Roșu aprins?
Rade. Credeam că mă întrebi la ce mă gândesc când fac sex de revelion. La nimic. Îmi place foarte mult piesa. Când cânt Little sun mă gândesc la prietena mea.

Replica Gândacului

Auzind eroul nostru
Ce se spune chiar mai jos
Tare mult s-a supărat,
Şi luând pixul şi hârtia
Iată ce a declarat.

"Minciuna voastră e sfruntată,
Vorbe goale-n vânt de mai,
De vreţi să ştiţi e măritată(arahnida)
Cu Bondarul Ditamai.

Voi vă bateţi joc de mine,
Domnilor, nu vă permit!
Eu sunt de iubire un ciorchine,
Ce stă să cadă aromit.

Eu nu-ndrăgesc pe arahnidă,
De care voi aţi spus atâtea,
Căci atenţia mea se-ndreaptă
Spre fascinanta Andromedidă.

În ploile de foc ce cad din cer
Îmi găsesc eu izbăvirea,
Nu în orice artropod cu chelicer
Care îmi promite fericirea."

FOREVER

Pentru ca a fost idolul copilariei mele, pentru ca a fost un cantaret desavarsit si un dansator incredibil, pentru ca a ajutat milioane de copii, pentru ca nu a fost altceva decat atat. R.I.P Michael. You will never be forgotten.

Dreptul la Replica(sau adevărul din spatele uciderii gândacului)

(Lui Cristi)

Când cu gene ostenite, sara suflu-n lumânare
Doar gândacului, zevzecul, somnul pare că-i dispare,
Ci cu grabă-şi cată drumul prin covorul meu San Remo
Alegând probabil colţul din raţiuni (gândesc eu) emo

"Ia-mă-acum singurătate, în a tale braţe pale,
Fă-mi negreala să se piardă în a tale negre poale,
Lasă trupul să-mi suspine, ros de gânduri, abătut,
Să îmi cânt şi eu tristeţea ca un greier surdomut."


Cugeta adânc gândacul, prins în mreaja unui gând
Făr-a bănui săracul, ce-o să fie în curând.
Mare însă-i fu mirarea, când în colţul favorit,
Zări un păianjen tânăr, legânându-se-ameţit.

"- Jee faşi breee?" întreabă cela unduindu-se cu cracii
Precum vezi că ies în stradă, după zaiafet, burlacii
"- I-aite tu la ăst cum vine," continuă cel dus cu cucu
"Are tipu o viteză, zici că l-a văzut pă Pucu." (hîc)

Vezi bine că arahnida, tremura de încântare
La iuţeala-unei gângănii cu doar şase picioare

Dar gândacul nu-i răspunse ci se puse liniştit
Să admire frumuseţea locului neprihănit.
Gândind totuşi că-n contextul marii crize financiare
Încăperea devenise foarte neîcăpătoare.

Contemplând cu jind dulapu
Şi p-insectul cherchelit
Trase-n gând un "lua-te-ar şlapu!"
Şi-şi cătă de drum grăbit...

Fabula

(Lui Alex)

Pe covorul cu model de bulivar
Ce se-ntinde-n toată casa
Au ieşit la promenadă
Un gândac şi Baroneasa.

Gândăcelul nefârtatul,
June prim cu acte false,
O minţea împieliţatul
Pe frumoasa Araneea,
Ce-l privea în ochi sprinţară,
C-o va lua chiar de soţie-
O minciună cam vulgară.

Chiar în clipa decisivă
Neatenţi la lumea-ntreagă
Gândăcelul ş-arahnida
Incapabili de o eschivă
Mor călcaţi de un papuc.

Morală: Dacă eşti gândac de bucătărie, respectiv păianjen, nu mai sta noaptea descoperit.

În spiritul alegerilor

Pentru ca sunt alegeri şi iar nu ştim cu cine votam.
Când Dumnezeu a creat lumea şi omul a dat fiecărui popor două calităţi. Englezilor politeţea şi umorul, francezilor, bunul gust şi Moulin Rouge-ul, nemţilor-lucrul bine făcut şi pofta de munca. Numai românilor le-a dat trei calităţi: cinstea,inteligenţa si PSD-ul. Sf. Petru l-a întrebat mirat:
-Bine, Bine, Doamne dar de ce pe toţi i-ai blagoslovit cu 2 calităţi iar pe români cu trei.
-Petre, am facut în asa fel încât românii să nu poată să folosească decât de două, pe rând. Ia aminte! Dacă eşti cinstit şi pesedist nu eşti inteligent, daca eşti inteligent şi cinstit nu eşti pesedist, iar dacă eşti inteligent şi pesedist sigur nu eşti cinstit...

There and back again...Vama Veche

Smoking makes you laugh

Ca fumător nu pot să spun decât că, să te laşi de fumat e cel mai uşor lucru; am facut-o de nenumarate ori...

The clash of the Universes

Am mai multe grupuri de prieteni. Amici, prieteni, cunostinţe, cu care mă înţeleg bine. Toţi formează categorii sociale bine închegate, cu obiceiuri, toane, glume şi tonuri verbale proprii. Mai toate grupurile se întâlnesc foarte rar. Cred că din motive geografice. Facultate, Tipografilor, cenaclu, fostul liceu. Am învăţat să îmi modelez comportamentul în funcţie de fiecare grup, sa devin unul din ei. Să râd cu ei, să înjur cu ei, pe scurt să mă înţeleg cu fiecare în parte. Problema intervine în momentul în care, aceste grupuri se întâlnesc. Fiind foarte diferiţi, între ei se creează anumite tensiuni. Tu stai în mijloc şi rânjeşti, neputincios, la salvele de remarci ironice care se pasează, de obicei, cu răutate dintr-o parte în alta. Apoi zâmbetele împaciuitoare, false. Iar în final, rareori, scandalul. Aşa că de acum everyone, meet everyone!

Femeie nu te naşti, ci devii!

Este concluzia la care Simone de Beauvoir, feministă franceză, ajunge la sfârşitul lucrării asupra opresiunii politice şi sociale a femeii, denumită Al doilea sex. Autoarea analizează condiţiile istorice, antropologice şi psihologice de inferioritate care au constrâns evoluţia femeii. Simone de Beauvoir încearcă astfel să demonteze mitul naturii secundare a femeii în societatea patriarhală.
Cartea a apărut în 1949 şi este considerat a fi textul fondator al feminismului contemporan.
La Mulţi Ani tuturor Femeilor!

1 martie

Soarele s-a coborât într-o zi în chip de fată. Era atât de frumoasă încât un Zmeu a furat-o şi a ferecat-o în palatul său. Zile întregi pământul a fost cufundat într-o beznă groasă. Copacii s-au uscat, lacurile au îngheţat iar munţii s-au ascuns după perdele groase de nori şi ceaţă. Oamenii priveau înspăimântaţi spre cerul negru aşteptând sfârşitul. Fără Soare, Pământul se stingea încet, încet. Un Voinic, vâzând ce se întâmplă fără atingerea suavă a astrului ceresc a pornit pe urmele Zmeului. După zile întregi de căutări tânărul a ajuns la palatul Zmeului. S-a luptat pe viaţă si pe moarte cu acesta şi într-un final a reuşit să înfrângă balaurul. A eliberat Soarele iar viaţa a renăscut. Copacii au înflorit, lacurile s-au înmuiat, munţii s-au descărunţit. Soarta nu a fost însă atât de blândă cu tânărul războinic. Rănit grav sângele lui s-a amestecat cu zăpada. În locul în care moare au răsărit ghiocei, vestitori ai izbânzii primăverii şi căldurii. Sânge, curaj şi viaţă simbolizate prin culorile alb şi roşu. Credinţa în sărbătoarea mărţişorului a apărut în timpul imperiului Roman. Anul nou era sărbătorit în prima zi a lunii Martie. Marte, zeul războiului, simboliza şi fertilitatea naturii, alternarea vieţii şi morţii. Coloristica legendei lui Mărţişor coincide cu credinţa romană. Culoarea roşu este vâltoarea războiului iar albul simboliza pacea. Dualitate ciudată însă perfect valabilă în vremea Imperiului, perioadă marcată de zeci de războaie şi de violenţă devenită prin repetitivitate, parte a vieţii cotidiene.

Insula lui Ahile

Insula Şerpilor are un aport istoric important nu numai pentru cultura românească, ci şi pentru cea greacă. Scrierile elene denumesc acest pământ Insula Leuke, sau insula Makaron(a fericiţilor), iar romanii o numesc Insula Alba, şi este înfăţişată drept un loc paradisiac, edenul, tărâmul pe care se refugiau sufletele morţilor.
După ce Ahile este omorât de către Paris, zeiţa Thetis, mama eroului aheu, se roagă lui Poseidon pentru un loc aparte de îngropăciune. Astfel este ridicată de sub mare Insula Şerpilor, şi este construit un templu demn de rămăşiţele pământeşti ale războinicului mirmidon şi ale verişorului său, Patrocle. Textul Iliadei susţine geografic legenda zeiţei Thetis şi a lui Neptun plasând locul de ingropaciune al eroului grec tot în insula Serpilor. Ahile este omorât, oasele sale sunt amestecate cu cele ale lui Patrocle. Timp de mai multe zile sunt ţinute jocuri funerare în cinstea lor. După moarte, Ahile se casătoreşte cu Elena şi trăiesc în insula Leuke. Cele două legende sunt confirmate de descoperirile arheologice din secolul 19, aici fiind găsite dovezi ale existenţei unui templu din marmură albă, închinat lui Ahile.
Alt personaj care odihneşte pe Insula Serpilor este Ajax.
După moartea lu Ahile, se produce o dispută în jurul armurei acestuia. Ajax se înfruntă cu Ulise pentru platoşa făurită de Hefaistos. Disputa este judecată de troieni. Ulise câştigă iar Ajax înebuneşte şi se sinucide.

Iubire, bibelou de sticla sparta

Sf. Valentin, daca nu stiati, a fost un contabil, pentru ca iubirea presupune o gestiune intensa. Azi atatea saruturi, maine un cadou, joi alt sarut. Iubirea e doar un calcul matematic, al carui sume, daca nu esti un contabil bun, devine nul.

Din trei în trei, câte trei...

Nu înteleg de unde a pornit fascinaţia pentru punctele de suspensie. În mod normal cele 3 puncte sunt folosite la sfârşitul unui text pentru a sugera că discursul scriitoricesc ar putea continua, sau la mijlocul textului pentru a înfăţişa caracterul fragmentar al acţiunii. Umberto Eco corelează folosirea excesivă a punctelor de suspensie cu frica de a depăşi graniţele limbajului. Astfel, italianul împarte scriitorii în 2 categorii: scriitorii profesionişti care folosesc un calcul riguros înainte de inserarea puncelor de suspensie, sugerand astfel că folosite oportun acestea revigorează textul. Al doilea tip sunt "scriitorii de duminică". Speriaţi că nu vor fi înţeleşi, aceştia folosesc punctele de suspensie pe post de "bilet de libera trecere". În caz de nevoie pot redirecţiona sensul textului pentru a-i atribui semnificaţii noi.
Unul din exemplele elocvente folosite de semiotician este următorul:“Italia e o republică întemeiata... pe muncă (eh!)", "Italia e, să zicem, o... republică întemeiată pe muncă", "Italia este o republică... întemeiată (???) pe muncă", "...Italia (dacă o fi) ar fi o republică întemeiată pe muncă", "Italia este o republică întemeiată pe puncte de suspensie"
Se disting clar numeroasele sensuri pe care le capătă afirmatia iniţială:" Italia e o naţiune întemeiată pe muncă"
Pornind de la argumentele de mai sus concluzia mea este următoarea: majoritatea blogerilor sunt scriitori, nu de duminica, ci de duminică dimineaţa, din timpul slujbei religioase, adica scriitura lor este de neînţeles, dar constituită ca literă de lege, iar scrisul pe mess e vecernia, când ai crezut că scapi, afli că mai trebuie să o citeşti/asculţi şi de la ora 18.

Call de talie măgărească

Acum ceva timp am auzit o întâmplare drăguţă. Un om sună la serviciul de telefonie mobilă la care era abonat. "Dom'ne, îmi apare un cal pe ecran, mereu dom'ne, şi a început să mă enerveze!" Stau ăştia, se gândesc, se uită la toate tipurile de telefoane, ca într-un final să se dovedească de fapt, că tipului îi apărea calul când vroia să dea un telefon - adică îi apărea...CALL.
Cu apeluri de genul acesta e o măgărie sa crezi că cineva se va obosi să asculte ce vorbeşte românul de rând.

Papillonul este papillonist

În Timişoara există un bar despre care se susţine cu vehemenţă că te face artist. E locul în care trebuie să fi pregătit pugilistic de loviturile directe pe care talentul ţi le distribuie,se pare, în mod inevitabil. E cafeneaua Papillon. Piaţa Unirii, în stânga pe straduţa lipită de generala Lenau.
Intri. Cauţi din priviri o masă şi te aşezi. Ar fi bine să fi fumător. Fumul de ţigară a devenit de-a lungul anilor o entitate care s-a lipit de pereti, de mese, de pult. Mirosul de cafea, zumzetul monoton al discuţiilor, muzica jazz, dacă eşti neiniţiat, te ademenesc spre somnolenţă. Reauşeşti totuşi să îţi ţii ochii deschişi privind aţintit la pereţii de care atarnă fistichiu tablouri. De obicei tablouri. Cafenea artistică. Cafenea. Ceri o cafea. Chelnerul te priveşte o secundă şi aprobă cu o mişcare alene din cap. Zice că vine imediat. Aştepţi si, ca să nu aştepti degeaba, priveşti în jur.
Un tip stă cu capul pe masă. Are în faţa lui cinci sticle de bere goale, şi o scrumieră îndesată cu chiştoace. Lângă el, pe canapea, o fată doarme în fund. E roşcată şi are breton scurt. Pe obrajii pistruiaţi i s-a lăţit machiajul. Parcă a plans cu stropi de cerneală. O masă mai încolo 3 tineri discută cu voci ridicate. Nu e greu să auzi ce zic. „Bă, îţi zic eu, Eminescu e degeaba. La fel şi Blaga. La fel şi limba română.” Unul din ei are desenat pe tricou un A înconjurat de un cerc. Nu o fi cafenea literară. Cafeaua. Aşezi frumuşel banii în mâna întinsă a chelenerului. Se întoarce pe călcâie .
„Ai un foc?” Îi intind bricheta. E tânără. Are ochi verzi şi părul negru. Tenul e plăcut şi când s-a apropiat sa îi dau bricheta i-am simtit parfumul dulceag. Trage elene din tigară. Zâmbeşte, apoi întreabă: „Ai 1 leu să îmi iau şi eu o bere?” Când îi întind banii, zâmbetul i se lăţeşte într-un rânjet.
Azi se schimbă decorul. Tablourile vechi sunt înlocuite cu lucrări noi. Câţiva privesc interesaţi. Nu la procesul de înlocuire ci la picturi. Majoritatea, insă nici măcar nu se obosesc să arunce o privire. „ Bă, lasă măi tablourile şi ascultă aici. Mergem şi rulăm ai înţeles?” Nu o fi nici cafene artistică. Păi atunci ce e?
„ E, cum să iţi zic, e muzica” O fi muzica. E jazz, e chill. O sticlă de bere se sparge şi doi sau trei se trag de haine. Se înjură. Îs punkerii. Unul cade peste o masă. Nimeni nu mai e jazz, nimeni nu mai e câtuşi de puţin chill.
O fi fluturii de pe pereţi. Sau reclamele luminate. O fi stickerele. Poate mesele lăcuite. Poate veceul ce miroase ingrozitor. E locul unde intri tu şi ieşi altul, un tu mai năuc, mai artist. Papillonul e papillonist. E lipsit de kitsch dar totuşi tipicar. E locul unde dacă nu esti artist nu araţi bine beat mort. E mereu acolo, e bodega de la colţ, învelită într-un ambalaj boem, şi a cărui clientelă e de trei ori mai tânără.

BaraC(rac)k Obama într-o zi proastă

"I inhaled frequently". Poate tocmai din această cauză, charisma afro-americanului îl înconjoară ca o aură. Nu. Nu din cauza drogului ci pentru că are curajul să recunoască în faţa întregii lumi că a consumat. Responsabilitatea ce cade însă pe umerii guvernării Obama este halucinantă.
Într-o zi bună, SUA sunt cea mai puternică economie din lume, de aproape zece ori mai puternică decât Rusia, fiind pe primul loc în ceea ce priveşte tranzacţiile comerciale. Statele Unite sunt cele mai mari consumatoare de petrol, seminţe din care se extrage uleiul, grâne, cauciuc, cupru, plumb, zinc, aluminiu, cositor, cafea şi cacao. Au patru din cele mai aglomerate aeroporturi din lume şi transportă de trei ori mai mulţi pasageri decât orice alte companii aeriene. Au cele mai lungi reţele de drumuri şi căi ferate din lume. Americanii deţin mai multe maşini, telefoane, frigidere, televizoare, aparate video, maşini de spălat vase şi cuptoare cu microunde decât orice altă naţiune.

În zilele ei proaste America este cap de serie într-o criză economică mondială. Este implicată într-un război oficial şi în câteva pe ascuns. În ochii opiniei publice internaţionale, Jandarmul lumii a devenit stat colonialist. La celălalt capăt al lumii, Rusia şi China (importatorul mondial numărul 1 în America) stau la pândă.
Înfundaţi sub toate aceste probleme, nu e de mirare că americanii l-au ales pe Barack. Probleme Americii sunt de acum problemele lui. Problemele fiecărui cetăţean american apasă pe umerii preşedintelui , în fond problemele fiecărui pământean gravitează mai mult sau mai puţin în jurul lui Obama. Aşa că ce mai contează un fum, sau două?