sâmbătă, 28 martie 2009

Smoking makes you laugh


Ca fumător nu pot să spun decât că, să te laşi de fumat e cel mai uşor lucru; am facut-o de nenumarate ori...

luni, 16 martie 2009

The clash of the Universes

Am mai multe grupuri de prieteni. Amici, prieteni, cunostinţe, cu care mă înţeleg bine. Toţi formează categorii sociale bine închegate, cu obiceiuri, toane, glume şi tonuri verbale proprii. Mai toate grupurile se întâlnesc foarte rar. Cred că din motive geografice. Facultate, Tipografilor, cenaclu, fostul liceu. Am învăţat să îmi modelez comportamentul în funcţie de fiecare grup, sa devin unul din ei. Să râd cu ei, să înjur cu ei, pe scurt să mă înţeleg cu fiecare în parte. Problema intervine în momentul în care, aceste grupuri se întâlnesc. Fiind foarte diferiţi, între ei se creează anumite tensiuni. Tu stai în mijloc şi rânjeşti, neputincios, la salvele de remarci ironice care se pasează, de obicei, cu răutate dintr-o parte în alta. Apoi zâmbetele împaciuitoare, false. Iar în final, rareori, scandalul. Aşa că de acum everyone, meet everyone!

duminică, 8 martie 2009

Femeie nu te naşti, ci devii!

Este concluzia la care Simone de Beauvoir, feministă franceză, ajunge la sfârşitul lucrării asupra opresiunii politice şi sociale a femeii, denumită Al doilea sex. Autoarea analizează condiţiile istorice, antropologice şi psihologice de inferioritate care au constrâns evoluţia femeii. Simone de Beauvoir încearcă astfel să demonteze mitul naturii secundare a femeii în societatea patriarhală.
Cartea a apărut în 1949 şi este considerat a fi textul fondator al feminismului contemporan.
La Mulţi Ani tuturor Femeilor!

duminică, 1 martie 2009

1 martie

Soarele s-a coborât într-o zi în chip de fată. Era atât de frumoasă încât un Zmeu a furat-o şi a ferecat-o în palatul său. Zile întregi pământul a fost cufundat într-o beznă groasă. Copacii s-au uscat, lacurile au îngheţat iar munţii s-au ascuns după perdele groase de nori şi ceaţă. Oamenii priveau înspăimântaţi spre cerul negru aşteptând sfârşitul. Fără Soare, Pământul se stingea încet, încet. Un Voinic, vâzând ce se întâmplă fără atingerea suavă a astrului ceresc a pornit pe urmele Zmeului. După zile întregi de căutări tânărul a ajuns la palatul Zmeului. S-a luptat pe viaţă si pe moarte cu acesta şi într-un final a reuşit să înfrângă balaurul. A eliberat Soarele iar viaţa a renăscut. Copacii au înflorit, lacurile s-au înmuiat, munţii s-au descărunţit. Soarta nu a fost însă atât de blândă cu tânărul războinic. Rănit grav sângele lui s-a amestecat cu zăpada. În locul în care moare au răsărit ghiocei, vestitori ai izbânzii primăverii şi căldurii. Sânge, curaj şi viaţă simbolizate prin culorile alb şi roşu. Credinţa în sărbătoarea mărţişorului a apărut în timpul imperiului Roman. Anul nou era sărbătorit în prima zi a lunii Martie. Marte, zeul războiului, simboliza şi fertilitatea naturii, alternarea vieţii şi morţii. Coloristica legendei lui Mărţişor coincide cu credinţa romană. Culoarea roşu este vâltoarea războiului iar albul simboliza pacea. Dualitate ciudată însă perfect valabilă în vremea Imperiului, perioadă marcată de zeci de războaie şi de violenţă devenită prin repetitivitate, parte a vieţii cotidiene.


Free Blogger Templates by Isnaini Dot Com and Mercedes-Benz Car Pictures. Powered by Blogger