Las ca merge si asa...

Am auzit acum cateva zile ca brandul cu cea mai mare cifra de afaceri din Romania este Loteria. Singurul mod de a te imbogati la noi este de a juca la loto. Asta si a te baga in politica. Romanul si-a creat in ultimii 20 de ani, cu sargul omului gosapodar, o tara in care totul e posibil, prin prisma ignorantei debordante de care da dovada. "Las ca merge si asa"-ul a devenit trademark avand in vedere ca este rostit la fiecare colt de strada. Nimic nu se schimba in mod pozitiv daca este lasat la voia intamplarii. Acuzam coruptia si hotia pentru tot ce merge prost in tara. Coruptia este un aspect social mondial. Nu poate fi inlaturat, cel mult ascuns. Problema Romaniei nu este neaparat nivelul ridicat al coruptiei, ci modul fatis in care aceste fenomene decurg. Politicianul nu mai are nevoie sa se ascunda de opinia publica. Masele de oameni il imbratiseaza si il adopta ca pe un fiu risipitor care " cel putin nu a furat asa de mult". Romanul a dizolvat notiunea de grup social. Mentalitatea lui se reflecta in geamul obscur al imbecilitatii. Nu conteaza daca i-a picat vecinului dealu` in cap atata vreme cat copacii is la mine, isi spune romanul multumit ca i-a murit dusmanii(sic!). Plecam capul ca fraierii sperand ca se va intoarce roata. In Romania roata are o singura fata si din nefericire este indreptata cu ceafa spre noi. Singura valoare romaneasca acceptata curent este "sacul de bani". "Sacul de bani" a devenit etalon. 10 "saci de bani" inseamna o "caruta de bani". 10 "carute" cumuleaza 1 "politician roman".
In speranta ca nu m-am asociat, cel putin inconstient, cu anumite figuri patriotarde, sper ca viitorul sa deschida mult mai larg portile emigrarii.

Din partea autorului

Citind ce se scrie mai nou pe bloguri, trebuie sa admir transformarea sentimentelor adolescentine, in trairi borderline. Cursivitatea acestor procese pare naturala, evidenta si ( o spun cu parere de rau) previzibila. Primul post pe care il poti citi pe acest god forsaken BLOG e un reminder la adresa unui eu caracterizat prin atitudini imprevizibile datorate unor dreglari hormonale tarzii. E un reminder ca nu tot ce zboara, canta, inoata, si/sau se manaca necesita un articol de natura cioraniana. Problema intervine in momentul in care fatalismul literar se comuta in realitate si creeaza printr-o imaginatie nevrotica, accidente psihice. Pentru a nu devia de la ideea centrala (care urmeaza a fi spusa) sondajul alaturat(l-am scos) adreseaza, in mod ironic, urmatoarea intrebare: "Pentru ce blog?". Acesta a fost subiectul unei dispute cu doi prieteni. Atitudinea lor era una ofensiva. Razand comparau blogul cu hy5-ul. In mare parte trebuie sa le dau dreptate. Ideea de persoana "inteligenta" cu paiete de sweet 16 s-a infiltrat adanc in mass media, si astfel in randurile care se chinuie sa creeze altceva decat copii si masini de spalat. Pentru a-mi pastra totusi obiectivitatea nu voi afirma ca hy5 si blogul reprezinta o harababura ce se vor atat culturale cat si cochete. De aceea mai jos voi linkui hy5-ul unei persoane foarte dragi mie, care se comporta decent in fiecare dintre pozele publicate(sau aproape fiecare) http://jigsaw-jr.hi5.com/

Fantana din sufragerie

Romanul are diferite hobby-uri. Problema e ca hobby-ul romanului are in comun actiunea de "a sparge". E singurul moment cand, sub diferite forme, romanul socializeaza parasind statutul de individ. Cum socializeaza el? Pai, prin: "...te sparg la buci fa!!", "...iti sparg fata", "...sparg casa in doua" etc. Acesta este romanului cu indatoriri sociale. Vecinul de alaturi, pentru a spe-miia oara isi renoveaza apartamentul luna asta. "Vecine, zice el mustacind, renovez!" O spune pe un ton triumfator. "Sparg tot! Imi schimb tocul usilor. O sa fie poleite cu aur." Ingamfarea lui ma dezgusta. O lacrima i se scurge din coltul ochiului, picurand pe tricoul cu "de puta madre". "Am vazut io la casele alea din Iosefin. E misto misto. Au bun gust aia de acolo, da da bun gust." Strang din dinti si evit sa-i injur apartenentele rasiale, cat si lipsa de un elementar bun simt. "Faci cum vrei vecine" Dau sa plec. Striga dupa mine emotionat. "Imi fac si fantana in sufragerie!! Ca la Ala de Platina"
De dimineata, pe la vreo 7, cand somnul e mai dulce, ma trezeste brutal zgomot de ciocan. BUM BUM BUM!!! Bag capul mai adanc in perna. Poate inceteaza. Dupa vreo 2 ore in care incerc disperat sa adorm la loc, ma resemnez si ma ridic din pat. Scot capul pe geam sa iau o gura de aer. Afara, pe trotuar vecinul mananca seminte. Scuipa cojile cu ostentatie. Telefonul ii urla. Se lauda la toti trecatorii ca isi pune fantana in sufragerie. Si parchet de bambus thailandez. "Da, da, din ala din Africa." Il urmaresc zambind amar. Am totusi sufletul resemnat.
Trece o blonda. "Pizdooo!!! Hai sa te sparg la buci!!! Ce buna esti!!!" Un barbat trece pe langa el. Nu are timp de povestile vecinului si il ocoleste. "Ba muistule, esti smecher? Iti sparg fata!!!
Peste 2 saptamani aud ca fantana din sufrageria vecinului a inundat toate apartamentele de sub el. Aventura asta l-a fortat sa "sparga" cam trei salarii pentru a renoveza camerele distruse de apa ce tasnea destul de nesigur spre tavanul pe care scria: "Eu sunt Zmeul, Paraleul!!!"

Movie review

It`s over when it`s over...

Minunea anului 2006 nu a fost televiziunea HD, primul transplant de fata sau jelitul icoanei facatoare de minuni de la fostul meu liceu. Nici pe departe. Momentul principal a fost intoarcerea Armasarului Italian in ring.

Pentru fanii seriei Rocky, a reprezentat un mic soc reintoarcerea boxerului in a 6 si ultima parte(?) a unui film care a inspirat generatii de tineri cu defecte de vorbire. Regizat chiar de Sly, filmul se preteaza intr-o oarecare masura peliculelor cu super eroi. Intr-o lume a boxului in care un flacau face legea, fostul dublu campion mondial e dat la o parte de artrita de la incheieturi si de genunchii care nu ii mai pot sustine greutatea. Lumea l-a uitat pe Rocky care paradoxal personajului ludic pe care il stim, traieste o drama social-existentiala. Respins de fiul sau, uitat de fani, The stallion duce o viata retrasa, conditionata doar de rolul autoasumat de bard in restaurantul pe care il patroneaza. Este acelasi Rocky, insa acum, debitul verbal i-a crescut proportional cu demonii cu care se infrunta. Singurul mod in care poate scapa de frustrarile psihologice cu care da piept, este de a lupta din nou. Evident ca la fel ca de fiecare data eroul este nevoit sa infrunte o penurie de rasete ironice care nu fac altceva decat sa evidentieze natura rabdatoare si oarecum naiva a boxerului. Lasand la o parte latura fantastica a filmului, Rocky reprezinta un simbol al culturii americane, este forta bruta a vointei sportive, despovarata de laturile sofisticate ale existentei umane. Rocky Balboa se prezinta lumii ca un cumul de calitati, atat atletice cat si morale pentru a modela cat mai colorat imaginea boxerului de neoprit, al campionului mondial, a celui mai bun. Locul 50 care ii este atribuit lui Sly, intr-un top all time action heroes, mi se pare cel putin incorect. Publicul s-a obisnuit cu imagini ale violentei pure imbracate de actori gen Segal, Vandamme sau Noriss. Viziunea unui boxer modest care stie exact unde ii este locul, care cunoaste valentele succesului si a loviturilor vietii este cu cel putin o treapta deasupra loviturilor cu doua picioare in aer, si a brutalitatii insipide pe care o emana filmografia de nivel 2, 3, 4.

Sfarsitul filmului nu este cel asteptat. Rocky nu castiga. Lupta capata proportii epice. Armasarul primeste mai multe crosee, directe si upercuturi decat distribuie, dar nu cade. Campionul mondial Mason "The Line" Dixon(interpretare anonima a lui Antonio Tarver) nu reuseste sa doboare legenda anilor 70. Rocky scapa de demonii care il rodeau. La 30 de ani de la prima victorie a Campionului(cu Apollo Creed), Rocky reuseste sa insereze in constiinta colectiva imaginea eroului care prin vointa si determinare poate obtine orice.